Timp de cateva saptamani am fost cuprins intr-o atmosfera a iertarii. De la iertarea pe care o primesc pana la iertarea pe care o cer de la altii.
Chiar daca nu reusesc sa inteleg in totalitate cum actioneaza iertarea in fiinta mea, cum incepe sa schimbe si sa modeleze caracterul meu, stiu ca este o parte esentiala din viata mea. Este actiunea care te pune pe genunchi si devii cel mai mic dintre oameni. Nu vorbesc despre umilire, ci despre acea stare in care realizezi cine esti in raport cu cine ar trebui sa fie celalalt.
citeste in continuare
Multa lume afirma ca nu este nevoie sa stii cum sa vorbesti, atata timp cat stii cum sta treaba cu gramatica, si sa nu te faci de ras in fata oamenilor prin modul ambiguu de a vorbi.
Totusi, mai exista un element pe care nu l-am luat in calcul. De unde provin informatile pe care le transmiti, si care este modul practic prin care acestea isi gasesc loc sa iasa? citeste in continuare
Aud de multe ori despre negociere, impartirea resoponsabilitatilor, fifty-fifty, a-ti face partea ta. S-ar putea ca aceste idei sa fi fost si punctul de plecare in casnicie iar acum sunt perfect normale, pentru bunul mers al relatiei.
Sunt de acord cu teoria colaboratorilor. Eu colaborez cu sotia mea si sotia mea colaboreaza cu mine. Ne ajutam reciproc. Ea ma completeaza pe mine si eu o completez pe ea. Cand stiu ca are multe de facut in ziua respectiva si mie nu imi place si nu am nici un chef sa spal vasele, de dragul ei voi sufleca manecile si ma voi apuca de treaba. citeste in continuare
Suntem atat de reticienti la a folosi acest cuvant, mai ales cand stim ca el face parte din contexul multor familii. Il privim cu disperet, il ignoram cu speranta ca el nu se va regasi si in casnicia noastra. Nu il mai rostim decat atunci cand il traim in fiecarte zi.
Scriu despre acest subiect, nu din dorinta de a vedea vre-o scapare din plafonare sau pentru ca ea a atins famila mea. Ea sta la usa, gata sa intre atunci cand nu mai aude pe nimeni in casa. Este vanatoarea tacerii, iar atunci cand intra si nu mai gaseste dragoste, se simte ca la multele case la care a mai fost.
citeste in continuare
O persoana camuflata este o persoana care vrea sa treaca neobservata, sa-si duca la bun sfarsit misiunea, fara ca ceilalti sa bage de seama prezenta. Prin simplul fapt ca exista un rezultat, in urma misiunii, este de ajuns. Asadar, daca rezultatul este satisfacator nu conteaza cine a contribuit la realizarea lui.
Ce se intampla atunci cand exista o actiune publica la care se cunoaste protagonistul, dar, din diferite motive acesta este camuflat sau ascuns de ochii publicului? Inseamna ca actiunile lui incorecte, imorale sunt greu de suportat, iar o persona care practica aceste actiuni trebuie ascunsa de ochii si urechile sensibile ale publicului?
citeste in continuare
Sau nu am formulat bine titlul!? Trebuie de fapt sa spun: Continua sa fi iubit? In cele din urma simtim mai bine dragostea ce ni se ofera decat atunci cand oferim dragoste.
Zilele trecute am “simtit” cum ca s-ar fi cuvenit sa mi se arate dragoste. As fi meritat, pe buna dreptate, sa mi se faca mofturi de catre ceilalti. Cine nu isi doreste sa primeasca telefoane de ziua lui, iar “furnicutele” sa slujeasca oricarei dorinte.
citeste in continuare
Daca aceasta intrebare nu a ajuns inca la urechile voastre, poate ca ajunge acum la ochii vostri, si va dati seama de anumite calitati puse sau dezvoltate in voi. Poate ti-ai pus intrebarea: Cu ce sunt eu mai special decat cel de langa mine (un simplu trecator)? Ai fost inzestrat cu capacitatea de a discerne intre bine si rau. Esti capabil sa te abti atunci cand ai vrea sa te superi. Da, este o calitate. Ai ajuns la un nivel social incat reusesti sa ii vezi pe cei saraci, netinand cont de lenea sau imposibiliatea lor de a muncii, si sa le intinzi un leu cincizeci. Urmeaza satisfactia ca ai ajuat pe cineva, fara pata de mandrie sau aroganta reflectoarelor bine meritate.
citeste in continuare
Aceasta este cea mai lunga perioada de “tacere,” din viata acestui blog. Numai versetul zilei si-a facut tacut aparitia, trimitind cate un mesaj politicos de aducere aminte, ca hei… ai un blog de intretinut.
Dupa un concediu de 2 saptamani, in care odihna a fost doar un cuvant, am revenit in Timisoara, dar nu cu noi forte, ci cu noi planuri. Sa nu ne gandim la schimbarea apartamentului, ascensiunea profesionala sau sociala, ci la aspectele care ma fac mai “om” decat om ce am fost. Mai degraba as vrea sa folosesc cuvinte precum, maturitate, intelepciune, stiinta, bunatate, generozitate, rabdare, dragoste. Se pare ca acestea, odata ce le-as intalni, ar aduce beneficii multiple. Ar “lucra” la binele meu dar si la binele celor din jurul meu. Ce plictisitor ar fi daca le-as avea numai pentru mine. citeste in continuare
Daca ar fi sa intreb care este scopul casatoriei, cu siguranta raspunsul celor mai multi oameni ar fi “legalizarea.” Intri in legalitate si beneficiezi de cateva avantaje, prin care statul iti intinde o mana calduroasa, si iti spune ca el se angajeaza in protejarea “familiei” tale.
Casatoria, pentru unii oameni, este o noua etapa in viata de cuplu. De curand am auzit doua doamne vorbind despre viata lor, eram in statia de tramvai, la care o doamna spune: “pai si ce ai mai facut?” … “ce sa fac, m-am casatorit”… si vine si reactia: “asa devreme!??,” … “pai draga suntem de 8 ani impreuna, trebuia sa facem pasul asta.” Casatoria este doar o formalitate. Un act care dovedeste, pentru unu aproape nimic iar pentru celalalt schimbarea numelui si a domiciliului. Luna de miere!? O noua vacanta petrecuta impreuna, cu o verigheta mare si stralucitoare, de care poti sa fi mandru.
citeste in continuare
