Inca un Calator

Aceasta este cea mai lunga perioada de “tacere,” din viata acestui blog. Numai versetul zilei si-a facut tacut aparitia, trimitind cate un mesaj politicos de aducere aminte, ca hei… ai un blog de intretinut.

Dupa un concediu de 2 saptamani, in care odihna a fost doar un cuvant, am revenit in Timisoara, dar nu cu noi forte, ci cu noi planuri. Sa nu ne gandim la schimbarea apartamentului, ascensiunea profesionala sau sociala, ci la aspectele care ma fac mai “om” decat om ce am fost. Mai degraba as vrea sa folosesc cuvinte precum, maturitate, intelepciune, stiinta, bunatate, generozitate, rabdare, dragoste. Se pare ca acestea, odata ce le-as intalni, ar aduce beneficii multiple. Ar “lucra” la binele meu dar si la binele celor din jurul meu. Ce plictisitor ar fi daca le-as avea numai pentru mine.

Asadar, dobandirea acestor elemente, ce s-ar regasi in interiorul nostru, sunt elemente esentiale pentru oamenii care doresc sa “lucreze” cu oameni. Nu vreau sa vorbesc despre probabilitate, cum ca cineva, din intamplare, beneficiaza de aceste virtuti, ci ma refer stric la persoanele care, prin vointa proprie, prin nesilinta, isi doresc sa conduca (indrume, ajute) pe cel putin o persoana. Da, pot sa spun ca imi doresc, nu sa conduc de dragul de a conduce, folosind puterea cuvintelor, ci pentru a fi in stare sa ajut pe ceilalti. Cineva mi-a returnat aceasta dorinta cu urmtoarea expresie: “Dar poate oamenii nu au nevoie de ajutor.” In acel moment am stiut ca nu stie despre ce vorbeste.

Mai stiu un lucru, ca aceste virtuti, la nivel practic, nu se regasesc decat in practica in stransa legatura cu timpul. Cand cineva aude de rabdare si intelepciune instantaneu se gandeste la peri albi. Deci, acesta este dorinta mea, pentru anul acesta. Sa fiu in stare sa ma ajut pe mine ajutandu-i pe ceilalti. Nu pentru a-mi alimenta rezervorul emotional, ci pentru ca stiu ca un mare Om a facut acelasi lucru pentru mine, fara ca eu sa merit ceva.