Uitam cat de trecatori, cat de fragili si sensibili suntem. Astazi am avut cea de-a doua mare durere de cap. Durerea nu a fost provocata fiindca m-am suparat pe ceva. Dintr-o data a inceput sa ma doara foarte tare, si primul meu impuls a fost sa fac ceva si sa imi alin durerea. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa arunc pe gat doua pastile de ibalgin. Al doilea lucru, in urma esecului primului pas, a fost sa inghit un paracetamol, deoarece si febra a inceput sa ma cuprinda.

Al treilea pas, dupa al doilea esec, a fost sa ma rog. Am cerut Domnului sa imi aline durerea, pentru ca niciun medicament nu a reusit sa o faca. Magda nu stia ce sa faca si singurul lucru pe care l-a putut face, a fost sa se roage pentru mine. Am inceput sa ma relaxez si am adormit.

Dupa 20 de minute durerea a disparut complet, si instinctual am multumit Domnului pentru grija Lui fata de mine, deoarece sunt un om sensibil, mic, cu un trup care se imbolnaveste constant.

Chiar daca prima mea reactie, dupa ce a inceput sa ma doara capul, nu a fost sa ii cer Lui ajutorul, dragostea si mila Lui s-au coborat peste mine. Ok, as putea sa spun ca medicamentele au inceput sa isi faca efectul iar somnul a amplificat vindecarea. Tin sa mentionez ca sunt un om rational, care stie cate ceva despre efectul medicamentatie, mai ales atunci cand am de a face cu ibalgin.

Durerea mea a cerut o solutie imediata. Nu am vrut sa accept ca trebuie sa trec printr-o alta criza, si am recurs la cel mai “eficient” lucru, in ciuda faptului ca, pe baza experientelor anterioare, Domnul a intervenit ca un tata ce’si iubeste copilul.

Cand trecem prin dureri tendinta noastra este sa rezolvam cat mai repede problema, recurgand la toate mijloacele umane care ne sunt la dispozitie. Daca nici una din ele nu isi “atinge tinta” ramane sa cerem ajutorul “batranului intelept,” asa cum este considerat de cele mai mule ori.

Ne este atat de greu sa cerem ajutor, cand stim ca detinem inca puterea de a rezolva pe cont propriu lucrurile.

SUS