Asa a fost in urma cu o saptamana cand, intr-una din aceste zile,  m-am intrebat serios, si l-am intrebat pe Dumnezeu care imi este rostul in aceasta lume. Dupa acest timp mi-au venit doua ganduri in minte. Primul legat de cei din afara spectrului familial si al doilea legat de familia mea.

Vreau sa fiu la dispozitia oricarui om, care are nevoie de ajutorul meu. Sunt la dispozitia lui Dumnezeu pentru a ma folosi, in scopul incurajarii, sustinerii celor care trec prin greutati emotionale, spirituale, materiale. Clarificandu-mi inca o data acest aspect m-am intors la sotia mea, cu gandul de a-i fi alaturi in orice situatia s-ar afla. Sa o sustin si sa o iubesc pana acolo incat sa “devenim” una in orice aspect al vietii.

Dupa ce Domnul a auzit glasul meu, primesc un telefon de la o prietena de-a noastra cum ca are nevoie urgenta sa discute cu noi, in legatura cu niste probleme personale. Uau, Domnul stie ca exista un om care este dispus oricand sa ajute, si trimite persoane la momentul cel mai potrivit.

Cu toate acestea am primit si momentele potrivite pentru a fi sotul iubitor si grijuliu

Investitia in oameni este cel mai sigur “depozit”.

Familia este locul cel mai greu pentru ego. Nu poti gandi decat altruist.

Este mai bine sa taci atunci cand ai ocazia sa vorbesti.

De cele mai multe ori critici persoanele care nu sunt de fata, decat sa spui lucruri pozitive despre ele.

Este cel mai usor sa tratezi cu tandrete un animal de companie dacat un om. Stii ca esti la fel de rau ca si cealalta persoana.

Adevaratele valori se invata in cele mai fierbinti situatii. Atunci cand te doare cel mai tare.

Adevarurile sunt foarte usor de retinut dar le trebuie o viata de om, sa ajunga de la minte la inima.

Un plan pentru anul 2009, chiar daca s-a nascut din multe intrabari, este sa las o amprenta in vietile celor din jurul meu, a celora care imi cer ajutorul sau trec prin probleme.

Intrebarile care au zguduit mintea mea, valorile si pricipile pe care imi cladesc viata au avut de a face cu scopul meu ca si crestin. Pentru ce traiesc si pentru cine!? Apostolul Pavel spune ca el traieste pentru Hristos si ceea ce ii mai ramane de facut este sa arate si altora ca acesta este cel mai nobil si pretios lucru, pe care il poti face. Sa traiesti pentru cel ce a trait si murit pentru tine.

In cercurile amatorilor de filozofie si gandire logica se spune ca, Isus este o legenda a mintii umane, izvorata din dorinta omului de a trece mai usor prin viata, un “carlig” al oamenilor cu diferite probleme. El nu ar fi altceva decat un exemplu de moraliate si etica pe care ne-am putea baza, un aport la conduita noastra in societate. Cu siguranta ca un om slab ca mine dar cu un oarecare discernamant nu ar dori sa traiasca o asa iluzie.

Adevarul transforma, schimba structura persoanei din temelie. Atunci cand adevarul este trait aduce viata, scop si sens in lumea aceasta, ingrozita de razboaie si suferinta.

Am un scop, sa traiesc pentru Hristos investindu-ma in cei din jurul meu, si sa duc mai devarte adevarul despre Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru pacatul omenirii. Cu acesta “piatra de aducere aminte” as vrea sa incep noul an.

Al treilea pas, dupa al doilea esec, a fost sa ma rog. Am cerut Domnului sa imi aline durerea, pentru ca niciun medicament nu a reusit sa o faca. Magda nu stia ce sa faca si singurul lucru pe care l-a putut face, a fost sa se roage pentru mine. Am inceput sa ma relaxez si am adormit.

Dupa 20 de minute durerea a disparut complet, si instinctual am multumit Domnului pentru grija Lui fata de mine, deoarece sunt un om sensibil, mic, cu un trup care se imbolnaveste constant.

Chiar daca prima mea reactie, dupa ce a inceput sa ma doara capul, nu a fost sa ii cer Lui ajutorul, dragostea si mila Lui s-au coborat peste mine. Ok, as putea sa spun ca medicamentele au inceput sa isi faca efectul iar somnul a amplificat vindecarea. Tin sa mentionez ca sunt un om rational, care stie cate ceva despre efectul medicamentatie, mai ales atunci cand am de a face cu ibalgin.

Durerea mea a cerut o solutie imediata. Nu am vrut sa accept ca trebuie sa trec printr-o alta criza, si am recurs la cel mai “eficient” lucru, in ciuda faptului ca, pe baza experientelor anterioare, Domnul a intervenit ca un tata ce’si iubeste copilul.

Cand trecem prin dureri tendinta noastra este sa rezolvam cat mai repede problema, recurgand la toate mijloacele umane care ne sunt la dispozitie. Daca nici una din ele nu isi “atinge tinta” ramane sa cerem ajutorul “batranului intelept,” asa cum este considerat de cele mai mule ori.

Ne este atat de greu sa cerem ajutor, cand stim ca detinem inca puterea de a rezolva pe cont propriu lucrurile.

Eu-l este singura “persoana” pe care o putem influenta. Sunt rari oamenii care sa spuna ca nu au incredere in sine, si la fel de rari sunt oamenii care sa spuna ca au incredere in politiceni.

Cu aceasta criza financiara oamenii nu isi mai pun increderea in banci, ceea ce e un lucru bun, dupa parerea mea. Nu mai cred in depozite pe termen lung. Lucrul de care au nevoie este siguranta prezenta. Cea viitoare este sumbra si nu da sperante foarte mari. Increderea ca nu iti vei pierde job-ul a devenit ceva la ordinea zilei.

Treptat se pierde increderea in stat, in siguranta job-ului, in oameni si cei apropiati care te dezamagesc.

Ma intreb unde sunt oamenii aceia care iti pot oferi incrdere, atunci cand treci prin perioade dificile. Chiar daca nu au posiblitatea sa rezolve probleme, dar sunt dispusi sa asculte si sa ofere perspectiva vietii. Sunt din ce in ce mai putini oameni care prefera sa se “dezvolte personal”, cu scopul de ai ajuta pe altii, atunci cand trec prin perioade dificile

Fiecare persoana are momente in care isi stabileste un adevar, mai ales atunci cand trece prin framantari interioare, iar pe baza acestor experiente se stabilesc convingeri de neclintit, din care reactii de genul “Pentru mine acesta este un adevar, pentru ca numai eu stiu prin ce am trecut.” “Nimeni nu ma poate convinge de altceva pentru ca am trait-o pe propria-mi piele.” “Adica trebuie sa vii cu niste argumente foarte solide, ca sa imi demonstrezi ca altfel stau lucrurile.”

Aceste momente din viata cladesc principii solide, pe baza carora anumite persoane isi traiesc viata. Pentru acele persoane nu exista un adevar mai profund decat cel dobandit din experienta proprie.

Alte persoane considera ca 1+1=2 deoarece logica matematica spune asta. Daca exista o persoana, care a depasit stagiul elementar de aritmetica, dar care crede contrariul, atunci ar trebui sa aduca argumente foarte solide sa demoleze “credinta” a miliarde de oameni in viata sau din alta viata.

Unul din lucrurile care ma fascineaza cel mai mult este “descoperirea adevarului.” Am ajuns la o concluzie, poate primitiva, dar care este modul cel mai “corect” (aici ar trebui sa demonstrez corectul) prin care poti sa afli adevarul. Primul pas este sa fii flexibil si sa parasesti constant “zona interioara a naturii umane.” Sa cauti in alta parte decat in experientele proprii, ratiune, logic, instinct si orice altceva.

Imi vine acum in minte o relatare despre Pilat si Isus, inainte de a fi judecat. In acesta tensiune Pilat spune: “Ce este adevarul?.” Acesta intrebare a framantat mii de oameni, in cautarea unui raspuns.

Cred ca adevarul era in context, in afara sferei de gandire a lui Pilat. Adevarul era ca un om nevinovat era trimis sa fie judecat si crucificat. Nimeni nu a putut sa demonstreze ca Isus a fost vinovat iar toate dovezile aratau ca un om nevinovat va fi ucis. Acesta, in opinia mea, este adevarul.

Intr-un fel sunt satul sa tot aud: “Nu exista adevar, nu exista absolut, totul este relativ. Nu exista bine si rau sau chiar totul este adevar.”

Cel ce afirma cu tarie ca “Nu exista adevar” spune un adevar absolut sau cel ce spune ca “totul este relativ” spune un adevar, deci se contrazice singur.

Toleranta, in zilele noastre, nu ne mai invata ca ar trebui sa respectam convingerile religiase ale oamenilor, chiar daca nu suntem de acord cu ele, ci sa credem ca ceea ce spun ceilalti este adevarat. Asadar, expresia “toate convingerile religioase sunt adevarate” este o farsa. Daca as fi un musulman si ti-as spune ca dupa ce mori te duci cu siguranta in iad, s-ar putea sa nu mai crezi asta.

Si la ce ma ajuta….

Nu o sa spun ca este cel mai important lucru in deslusirea misterelor, ci doar ca adevarul te poate ajuta sa iti pastrezi relatile, sa te elibereze de indoieli cu privire la existenta ta si scopul tau, sa fie ghidul pentru o casnicie reusita.

Si inca un lucru….

Cine isi doreste sa fie mintit?

Sunt persoane care nu cred ca trebuie sa iti definesti un scop in viata, ci este suficent sa-ti traiesti clipa si sa lasi ca ziua de maine sa te surprinda. Alte persoane cred ca un trai mai bun este suficient.

Un scop comun care defineste multi tineri este facerea de bani (making money) si distractia (and having fun). Altii cred ca aparitia lor pe acest pamant este o pura coincidenta iar “navigarea” lor este lina, calma, si intr-un spirit moral mostenit de la natura. Asadar, scopul lor este perpetuarea speciei umane si gija pentru natura.

Sunt persoane care cred ca exista ceva dupa acesta viata iar aceasta este doar o calatorie catre acel punct. Unii considera acel punct o nebuloasa care te va primi cu drag in vastul univers iar altii considera ca decizile din aceasta viata vor hotari daca te vei duce intr-un loc bun sau intr-un loc rau. Astfel, scopul lor este unul responsabil care va decide daca vei ajunge intr-un loc mai bun.

Intrebarea mea este: tu spre ce calatoresti? Exista vre-un lucru in viata aceasta, pentru care merita sa te zbati, sa-ti dedici cea mai mare parte din viata? Daca da, care este acela?

In urma acestui documentar m-am intrebat: toate aceste decizii au fost stocate in creierul uman de-a lungul evolutiei si a dus la desavarsirea lui sau a existat un “programator”, asa cum vedem la computerele noastre, care a “incarcat” creierul nostru cu un “software” capabil sa
decida corect, in cele mai dificile situatii!?

Un alt domeniu care ma fascineaza este lumea robotilor. De la roboti industriali care lucreaza la mm, la roboti care imita miscarile.

Legat de acest subiect s-a mai ridicat o intrebare. Daca 100 de cercetatori in domeniul robotici, nu reusesc sa reproduca cu acuratete miscarile unui gandac retardat, nu mai vorbim despre decizile de a evita obstacole, atunci cum poate evolutia sa “creeze” un gandac perfect sanatos in lipsa inteligentei creative!?

Ok .. si ce legatura are titlul cu subiectul. O alta intrebare m-a lovit. Daca un stick, in lipsa inteligentei decizionale, poate stoca informatii atunci aceste informatii il vor ajuta sa se transforme intr-un laptop?